Insulinorezistența este un termen pe care îl întâlnim tot mai frecvent în prezent, inclusiv asociat cu sănătatea copiilor și adolescenților. Obezitatea a devenit una dintre cele mai importante provocări ale secolului XXI, fiind descrisă inclusiv ca o epidemie globală. Potrivit OMS (Organizația Mondială a Sănătății), în 2024 aproximativ 400 de milioane de copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 5 și 19 ani asociau exces ponderal, dintre care circa 170 de milioane prezentau obezitate, prevalența acesteia crescând de la 8% în anii '90 la 20% în anul 2024.
Dincolo de kilogramele în plus sau aspectul fizic, excesul de țesut adipos predispune la apariția unor dezechilibre metabolice care, negestionate la timp, conduc la creșterea riscului de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2 și inclusiv a unor afecțiuni cardiovasculare.
Deși este frecvent asociată cu excesul ponderal, rezistența la insulină nu apare exclusiv la copiii cu obezitate. De asemenea, semnele acesteia pot fi discrete și ușor de trecut cu vederea.
Astfel, cum recunoaștem semnele de insulinorezistență și când trebuie de fapt să ne adresăm medicului?
Ce presupune insulinorezistența?
Insulina este un hormon produs de pancreas care are rolul de a ajuta glucoza (zahărul) să intre în celule, pentru a menține glicemia în limite normale și a furniza energie. Atunci când celulele din ficat, mușchi și țesutul gras nu răspund adecvat la insulină apare rezistența la insulină. Inițial organismul încearcă să compenseze acest răspuns necorespunzător prin secreția unui nivel mai crescut de insulină pentru a menține glicemia normală, dar în timp va crește astfel riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 sau sindrom metabolic.
Semnele ce pot sugera prezența insulinorezistenței la copii și adolescenți
Rezistența la insulină poate evolua mult timp fără apariția unor semne vizibile. În același timp, există anumite semne clinice, modificări sau factori de risc care pot ridica suspiciunea și ne pot orienta pentru o evaluare.
1. Creșterea circumferinței abdominale
Distribuția țesutului adipos, mai ales acumularea acestuia la nivel abdominal, este un indicator al excesului de grăsime la nivel visceral și se asociază cu un risc metabolic crescut. Evaluarea acesteia se efectuează prin măsurarea în general la 2 cm deasupra ombilicului. Pentru copii până la vârsta de 16 ani se folosesc tabele speciale cu percentile în funcție de vârstă și sex, iar pentru adolescenții peste 16 ani se folosesc aceleași valori ca cele pentru adulți – o limită de 80 cm pentru fete și 94 cm pentru băieți.
2. Acanthosis nigricans – modificări la nivelul pielii
Acanthosis nigricans reprezintă unul dintre cele mai sugestive semne ale apariției insulinorezistenței. Se manifestă prin apariția unor zone de piele mai închisă la culoare, mai groasă și catifelată, cu precădere la nivelul axilelor, cefei sau pliurilor inghinale. Aceste zone nu dispar prin spălare, exfoliere sau tratare locală. Reprezintă un indiciu important al unui nivel crescut de insulină și impune evaluare medicală.
3. Modificări ale analizelor de sânge sau tensiunii arteriale
Uneori, insulinorezistența nu este însoțită de semnale vizibile, dar poate fi sugerată de anumite modificări ale probelor de laborator, precum ale profilului lipidic – în special scăderea HDL-colesterolului și creșterea nivelului trigliceridelor. Frecvent, putem depista și valori crescute ale tensiunii arteriale la evaluarea din cabinet.
4. Modificări ale ciclului menstrual și semne de exces de androgeni
La adolescente insulinorezistența se poate asocia cu sindromul metabolic ovarian poliendocrin (PMOS), cunoscut anterior drept SOPC (sindromul ovarelor polichistice). Acest diagnostic este mai dificil în perioada adolescenței datorită neregularităților ciclului care sunt fiziologice în perioada după menarhă, dar la câțiva ani de la instalarea acesteia ne poate orienta spre evaluarea metabolică. Semnele de urmărit în această situație sunt: menstruații neregulate, acnee persistentă și apariția părului în exces în zone specifice ale corpului, precum la nivelul bărbiei, în jurul areolelor mamare, torace posterior, linia albă.
5. Istoricul familial
În evaluare este important să depistăm riscul metabolic al copilului, chiar și atunci când nu există semne clinice evidente. Istoricul de diabet zaharat de tip 2 la părinți, bunici sau frați, antecedentele mamei de diabet gestațional sau prezența altor afecțiuni metabolice în familie pot crește riscul de dezvoltare a rezistenței la insulină și de apariție a diabetului zaharat de tip 2, încă de la vârste tinere.
Ce analize sunt necesare și când trebuie să ne adresăm medicului?
Evaluarea nu se bazează doar pe un simptom sau o analiză. În funcție de caz – vârstă, sex, examen clinic, istoric familial, factori de risc, medicul poate recomanda dozarea glicemiei a jeun (dimineața, pe nemâncate), a hemoglobinei glicozilate (HbA1c) sau efectuarea unui test de toleranță orală la glucoză. De asemenea, este importantă evaluarea profilului lipidic (colesterol total, HDLc, LDLc, trigliceride) și a transaminazelor hepatice.
În timpul pubertății copiii trec printr-o perioadă fiziologică de scădere tranzitorie a sensibilității la insulină (adică o creștere a rezistenței la insulină), ceea ce poate determina apariția unor valori mai mari comparativ cu copiii prepubertari, chiar în absența unor probleme metabolice. Astfel, evaluarea insulinei a jeun și a HOMA-IR poate fi utilizată în anumite contexte, dar nu există praguri pediatrice universal validate care să permită diagnosticul insulinorezistenței doar pe baza acestor valori.
Pentru depistarea prediabetului sau diabetului zaharat tip 2, recomandările ADA (American Diabetes Association) indică efectuarea analizelor după vârsta de 10 ani sau debutul pubertății, la copiii cu suprapondere sau obezitate și cel puțin un factor de risc asociat. Alte semne care pot orienta spre prezența hiperglicemiei sunt: sete excesivă, urinări frecvente, stare de oboseală neobișnuită sau chiar scădere inexplicabilă în greutate, iar acestea trebuie evaluate prompt.
Cum putem interveni?
Prevenția este metoda cea mai eficientă pentru împiedicarea dezvoltării unor complicații metabolice. Aceasta constă în schimbarea stilului de viață, cu obiceiuri sănătoase adaptate vârstei, precum mese echilibrate, activitate fizică regulată cu evitarea sedentarismului, somn suficient și limitarea consumului de alimente și băuturi îndulcite.
Este important ca aceste schimbări să fie susținute de întreaga familie, deoarece copiii au nevoie de exemple și încurajări, nu de restricții drastice sau de presiuni legate de aspectul fizic. Scopul nu este atingerea unui anumit număr de kilograme, ci crearea unor comportamente sănătoase pe termen lung.
Dacă există factori de risc sau semne sugestive, o evaluare metabolică sau endocrinologică poate ajuta la depistarea timpurie a dezechilibrelor metabolice și la intervenții personalizate.
Insulinorezistența nu trebuie privită ca un diagnostic ireversibil, ci ca un semnal că organismul are nevoie de atenție. Identificarea precoce a semnelor și evaluarea corectă la momentul potrivit pot face diferența în prevenirea complicațiilor metabolice în viața adultă.
Bibliografie
- OMS- Childhood overweight and obesity. https://www.who.int/news-room/questions-and-answers/item/noncommunicable-diseases-childhood-overweight-and-obesity/.
- Mainieri F, Tagi VM, Chiarelli F. Insulin resistance in children. Current Opinion in Pediatrics. 2022;34(4):400–406. DOI: https://doi.org/10.1097/MOP.0000000000001151
- DeBoer MD. Etiology and Pathogenesis of Diabetes Mellitus in Children and Adolescents. Endotext. NCBI Bookshelf.
- Hampl SE, Hassink SG, Skinner AC, et al. Clinical Practice Guideline for the Evaluation and Treatment of Children and Adolescents With Obesity. Pediatrics. 2023;151(2):e2022060640. DOI: https://doi.org/10.1542/peds.2022-060640
- American Diabetes Association Professional Practice Committee. 14. Children and Adolescents: Standards of Care in Diabetes—2026. Diabetes Care. 2026;49(Suppl 1). DOI: https://doi.org/10.2337/dc26-S014.